Fractura de platou tibial

Anatomie. Din cele 2 oase ale gambei, tibia sustine majoritatea greutatii corpului. Capul peroneului este locul unde se insera ligamentul conlateral extern si tendonul bicepsului femural. Platoul tibial se imparte in hemiplatoul medial si lateral. Hemiplatoul medial este mai mare, concav si acoperit de cartilaj hialin. Hemiplatoul lateral este mai mic, convex si de asemeni acoperit de cartilaj hialin. Platoul tibial este acoperit de meniscul intern si meniscul extern, ancorate de platou prin ligamentele coronare. Proximal si anterior, aproximativ 3 cm de suprafata articulara, se gaseste tuberozitatea tibiala – locul de insertie al tendonului patelar. Lateral de acesta se gaseste tuberculul lui Gerdy unde se insera fascia iliotibiala. Stabilitatea genunchiului este data de ligamentele colaterale medial si lateral (in plan frontal) si de ligamentele incrucisate in plan anteroposterior. Structuri ce sunt in pericol de a fi lezate la nivelul 1/3 proximale a tibiei sunt nervul peronier comun care trece la nivelul colului peroneului, si trifurcatia arterei poplitee in a tibiala anterioara, a tibiala posterioara si a peroniera.

Mecanismul de producere. Cele mai frecvente cauze sunt accidentele auto si caderea de la inaltime. Aceste fracturi sunt rezultatul unei forte axiale directe, de obicei cu piciorul in var sau valg, iar daca genunchiul este in extensie, condilii femurali infunda platoul tibial. Directia, puterea si localizarea fortei ce actioneaza asupra platoului determina tipul de fractura si gradul de cominutie.

Semne si simptome. O fractura de platou tibial trebuie suspicionata la fiecare pacient ce se prezinta cu durere si edem local la nivelul genunchiului dupa un traumatism. Deobicei este prezenta si hemartroza.

Diagnostic. Investigatiile radiologice includ incidentele anteroposterioare si laterale ale genunchiului. In cazul fracturilor cu infundare severa si cominutie, o incidenta cu piciorul in tractiune este necesara.

In cazul fracturilor cu infundare articulara o examinare CT este obligatorie.

Clasificare. Clasificarea Schatzker este cea mai folosita in prezent pentru fracturile de platou tibial. Aceasta imparte fracturile in 6 tipuri. Tipul I – fractura hemiplatou lateral cu deplasare; Tipul II – fractura hemiplatou lateral cu deplasare si infundare; Tipul III – fractura hemiplatou lateral doar cu infundare; Tipul IV – fractura hemiplatou medial cu deplasare si infundare; Tipul V – fractura ambelor hemiplatouri tibiale; Tipul VI – linia de fractura se extinde in diafiza tibiala.

Tratament.

Tratamentul ortopedic. Fracturile fara deplasare si infundare se pot trata ortopedic cu ajutorul unei orteze de genunchi, fara a calca pe piciorul lovit 3 luni si cu mobilizarea pasiva a genunchiului cat mai repede, adica dupa 14-21 de zile. Urmeaza apoi o perioada de 8-12 saptamani de sprijin partial pe picior cu incarcare progresiva ulterioara. Imobilizarea prelungita a genunchiului poate duce la redoare articulara si atrofia musculaturii coapsei.

Tratamentul chirurgical consta in principal din fixare interna cu suruburi sau cu placuta in functie de gradul de stabilitate a fracturii.

Fracturile Schatzker I pot fi reduse ortopedic prin tractiune si fixate percutan cu suruburi de 6.5 -7.3mm diam. La pacientii cu osteopenie se poate fixa o placuta pentru stabilizarea fracturii.

Fracturile Schatzker II de obicei nu se pot reduce prin metode ortopedice, de aceea trebuie intervenit chirurgical. Fragmentul infundat trebuie ridicat pentru a reface suprafata articulara, grefa osoasa poate fi necesara pentru a mentine fragmentul elevat, iar fixarea se face cu suruburi de spongie. Deoarece aceste fracturi sunt frecvente la persoanele in varsta, o placuta de sustinere poate fi necesara.

Fracturile Schatzker III prezinta doar infundarea unui fragment ce poate fi la periferia platoului sau central. Reducerea se face de obicei printr-o fereastra ce se face in corticala opusa si ridicarea fragmentului infundat. Pentru fixare se pot folosi suruburi de spongie 6.5-7.3mm sau mai subtiri, de 3.5mm pozitionate mai aproape de suprafata articulara.

Fracturile Schatzker IV se reduc intraoperator si necesita fixare cu placa si suruburi pentru a contracara fortele ce actioneaza asupra hemiplatoului medial.

Fracturile Schatzker V se fixau initial cu 2 placute, una pentru fiecare hemiplatou. Cu introducerea placilor blocate, aceste fracturi se pot fixa cu o placa pe partea laterala a tibiei cu suruburi ce se blocheaza in placa, fiind astfel suficiente pentru a face fata fortelor ce actioneaza la nivelul hemiplatoului medial. Aceasta metoda este mai putin invaziva.

Fracturile Schatzker VI implica o disociatie metafizo-diafizara. Dupa reconstructia suprafetei articulare, segmentul articular poate fi fixat cu placa cu suruburi, doua placi sau o singura placa si un fixator extern contralateral. Daca linia de fractura metafizara este transversa atunci o placa este de ajuns. Dara traiectul de fractura este oblic atunci corticala opusa trebuie fixata de asemeni.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni, dupa aplicarea tratamentului ortopedic sau chirurgical, este reprezentat de  recuperarea medicala.  Va sfatuim sa mergeti in cateva clinici din tara specializate in tratarea acestei afectiuni:

• CENTROKINETIC, Bucuresti, Bdul.Mircea Eliade . 18, et.3, intrare A, tel.: 0755055216, website: www.centrokinetic.ro
• PROKINETIC, Craiova, Strada Brazda lui Novac, 75, tel: 0728086666, website: www.prokinetic.ro
• REMED, Brasov, Str. Molnar Janos, nr. 14A, tel: 0268 440 171 / 0729 222 536, website: http://www.fizioterapie-kinetoterapie.ro/

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan