Tendinita peroneala

Exista doua tendoane peroneale la nivelul gleznei; unul se ataseaza la oasele exterioare din mijlocul talpii piciorului, iar celalalt se conecteaza la partea inferioara a arcului piciorului. Rolul acestor tendoane este de a stabiliza glezna si piciorul, pentru a preveni entorsele. Tendinita peroneala, este inflamatia unuia sau a ambelor tendoane.

Cauzele tendinitei peroneale

Tendinita peroneala apare in urma supra solicitarii gleznei, sau excesului de stres existent la nivelul ei, mai ales atunci cand este vorba de actiune repetitiva. Aceasta este, in general, o problema cu care se confrunta persoanele care practica o multime de sporturi, care implica aceasta repetitie de miscare. Sporturile cu racheta, baschetul, schiul, drumetiile, sunt doar unele dintre sporturile care prezinta un risc mai mare pentru tendinita. Alergatul sau mersul pe jos pe suprafete denivelate poate fi, de asemenea, o cauza a acestui tip de tendinita.

Varsta inaintata este o alta cauza comuna de tendinita peroneala. Acest lucru se datoreaza faptului ca tendoanele pierd o parte din elasticitatea lor si devin fragile cu varsta, ceea ce le face mai predispuse la accidente, inclusiv tendinita.

Simptomele tendinitei peroneului

Tendinita peroneala poate fi descrisa ca acuta sau cronica. Este acuta in cazul in care leziunea se intampla brusc si inflamatia apare imediat, acest lucru fiind cel mai probabil o miscare de hiper-rotatie a gleznei. Tendinita cronica se dezvolta in timp, si este posibil sa fie cauzatata de miscari repetitive care determina in timp leziuni ale tendoanelor.

Simptomele de tendinita peroneala, atat acuta cat si cronica, sunt durerea si umflarea gleznei in partea laterala. Ambele simptome sunt cauzate de inflamatia tendonului, si sunt rezultatul unor micro leziuni, care apar la nivelul fibrelor tendinoase.

Tendinita acuta va fi, de asemenea, diagnosticata in urma instabilitatii gleznei sau piciorului. Tendinita cronica se manifesta printr-o piele rosie si calda in zona a tendoanelor peroniere, precum si alte simptome.

Durerile din tendinita peroneala sunt simtite de-a lungul tendoanelor, aproape de glezna si picior. Durerea poate fi experimentata in timpul unei activitati fizice sau imediat dupa, dar se va dezvolta si se va face resimtita in mai multe etape, fiind deosebit de intensa pe timp de noapte si dimineata. Piciorul si glezna pot fi rigide, iar miscarile, mai ales intinderile, pot fi dureroase.

Tratament pentru tendinita peroneala

Ca in toate tipurile de tendinita, si in cazul tendinitei peroneala, tratamentul prompt  este cel mai bun, pentru a obtine vindecarea rapida. Cu cat intarziati mau mult tratamentul, cu atat starea devine mai grava. Urmatoarele optiuni de tratament la domiciliu, sunt de cele mai multe ori suficiente pentru tratarea tendinitei peroneale:

-Odihna si imobilizarea piciorului si gleznei sunt necesare pentru a permite vindecarea. Piciorul trebuie ridicat, o strategie buna pentru primele cateva zile.

 
-Pachetele de gheata, aplicate la fiecare doua sau trei ore ajuta la diminuarea durerii si a umflaturii.

 
-Medicamentele precum aspirina sau ibuprofen, vor reduce inflamatia si ajuta la diminuarea durerii. Daca aceste medicamente nu dau rezultate, medicul dumneavoastra va poate prescrie un tratament mai puternic. Pentru dureri severe, sau in cazul in care medicamentele sunt ineficiente, medicul poate lua in considerare injectiile locale.
-Odata ce durerea intensa s-a diminuat, puteti incepe sa faceti unele exercitii fizice usoare de intindere pentru a preveni rigiditatea musculara. Medicul dumneavoastra va poate recomanda sa vizitati un terapeut fizic pentru aceste exercitii.

-Cand va intoarceti la locul de munca sau activitatea sportiva, este recomandat sa purtati un suport sau o fasa in jurul piciorului, pentru a sustine tendoanele afectate. Este important sa nu va bazati prea mult timp pe fasa sau suport, si sa incercati sa intindeti glezna si piciorul.
-Chirurgia este o ultima optiune de tratament pentru tendinita peroneului, si este luata in considerare doar atunci cand tendinita reapare.
-Tendoanele se vindeca incet asa ca trebuie sa fiti rabdatori si sa nu incercati sa va intoarceti la sport prea repede. Luati-va cateva saptamani de odihna si refacere, si evitati orice miscare care va provoaca durere.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei afectiuni este reprezentat de  recuperarea medicala. Pacientul trebuie sa urmeze programe complexe de fizio-, kinetoterapie, sub indrumarea unei echipe medicale supraspecializate. Dr. Andrei Ioan Bogdan va recomanda clinica Centrokinetic, un centru de referinta in recuperarea medicala a pacientilor. Toata activitatea medicala este supravegheta la Centrokinetic de echipa dlui doctor, formata din medici ortopezi, de recuperare, fiziokinetoterapeuti si maseori ultraspecializati. Pentru mai multe informatii si programari, sunati la numarul: 0755055216 sau accesati site-ul: www.centrokinetic.ro

Prevenirea tendinitei peroneului

Purtarea pantofilor corecti pentru sportul pe care il practicati, va vor ajuta sa va protejati picioarele si gleznele de posibile accidente. Pentru a preveni tendinita peroneala, aveti nevoie de pantofi confortabili, care ofera o buna amortizare. Evitati mersul pe jos in picioarele goale sau in papuci te tip slapi.

Daca alergati sau mergeti pe jos pentru recreere si sanatate, evitati terenul denivelat si suprafetele dure. Alternati tipul de suprafata de alergare, pentru a reduce riscul de rasucire a gleznelor. Daca va antrenati, incercati activitati care nu implica greutati precum inotul si ciclismul, pentru a va mentine silueta, fara sa va riscati gleznele si picioarele.

Cand va intoarceti la o activitate dupa ce ati suferit de tendinita, incerati sa faceti acest lucru treptat. Intotdeauna faceti incalzirea si intinderile necesare inainte de exercitiu, pentru a pregati ligamentele, muschii si tendoanele.

Aceste informatii va ajuta sa intelegeti modul in care tendinita peroneala poate avea un impact in viata si activitatea dumneavoastra, si va ofera sfaturi in prevenirea tendinitei.

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan