Simptomatologia poliartritei reumatoide

Exista anumiti factori declansatori – stress, frig, traumatisme, diferite tratamente. De obicei afectiunea incepe la nivelul unei articulatii, dupa care se extinde la altele. Primele simptome care apar se manifesta la nivel articular, urmate de simptome generale:
– cresterea in volum a articulatiei
– astenie
– scadere ponderala
– redoare articulara
– dureri articulare
– mialgii
Instalarea este progresiva, uneori dureaza cativa ani. Artritele sunt simetrice – caracteristica importanta in poliartrita reumatoida. De asemenea, artritele nu afecteaza articulatiile interfalangiene distale. Sunt afectate mai ales articulatiile care au sinoviala mare sau sunt solicitate mecanic. Astfel, apar mai frecvent la nivelul genunchiului, articulatiilor mainii, articulatia radiocarpiana si articulatiile piciorului. Poliartrita poate afecta, insa, orice articulatie diartrodiala. Dupa un anumit timp de evolutie se constata distructia cartilajului, afectarea osului, inflamatia capsulei si a tendoanelor care determina deformari osteoarticulare.

La nivelul mainilor semnul caracteristic este afectarea articulatiei interfalangiene proximale – aceasta afectare este constanta dupa un an de evolutie. Afectarea articulara determina aparitia unui aspect fusiform la nivelul articulatiei. Articulatiile afectate determina aparitia unui aspect caracteristic, cu deviatia ulnara a degetelor. Articulatiile interfalangiene distale nu sunt afectate – in cele mai multe cazuri.

Sinovita cotului este intalnita frecvent. In cursul evolutiei pot aparea leziuni de eroziune la nivelul cartilajului. La nivelul piciorului sunt afectate mai ales articulatiile metatarsofalangiene. Aceste leziuni determina deformari articulare, eroziuni ale cartilajelor, cu afectarea mersului, prin durere si redistributia nefiziologica a greutatii corpului pe suprafata talpii. Genunchii sunt foarte frecvent afectati, insa eroziunile cartilaginoase si ale osului sunt mai tardive si de intensitate mai mica.

Afectarea soldului nu este la fel de frecventa – se manifesta prin greutate la mers. Afectarea coloanei vertebrale este rara – atunci cand apare este afectat mai ales segmentul cervical. Poate aparea chiar si afectare temporomandibulara – care este frecventa, dar determina rareori tulburari ale alimentatiei.

Manifestarile extraarticulare sunt cauzate de aparitia unor infiltrate limfoplasmocitare, precum si de aparitia unor procese vasculitice. Aceste manifestari extraarticulare apar mai ales in cazurile mai severe de boala, la pacientii care au titruri mari de factor reumatoid, complexe imune circulante in exces sau factori antinucleari.

La nivelul tegumentelor pot aparea noduli reumatoizi care se palpeaza la nivel subcutanat si pot aparea la aproximativ un sfert dintre bolnavi. Apar mai ales pe suprafetele de extensie – cot, sacru, sau la nivelul burselor seroase sau tendoanelor. Nodulii reumatoizi pot persista un timp indelungat si se pot vindeca spontan. La palpare au consistenta ferma, sunt aderenti de tesuturile subiacente, nu se infecteaza de obicei. Diagnosticul poate fi pus prin biopsie, pentru a face diferenta intre alte leziuni cum ar fi chistele sebacee, xantoamele sau tofii gutosi. De asemenea, la nivelul tegumentelor pot aparea elemente purpurice care sunt consecinta unor procese vasculitice. Vasculitele severe pot cauza uneori necroze tisulare. Aceste necroza se pot suprainfecta, cu alterarea starii generale, aparitia febrei.

Manifestari cardiovasculare – apar foarte rar clinic dar sunt observate foarte frecvent la examenul anatomopatologic. Aproximativ 40 % dintre bolnavi prezinta la examenul anatomopatologic lichid crescut in cavitatea pericardica, ce are caracterul unui exudat. Alte afectari cardiace sunt mai putin frecvent intalnite: prezenta in miocard a unor aglomerari limfoplasmocitare (care seamana cu nodulii reumatoizi). Aceste aglomerari limfoplasmocitare pot determina afectari valvulare precum si afectarea tesutului excitoconductor care determina tulburari de conducere. Afectarea valvulara este prezenta mai ales la nivelul valvelor aortice – insuficienta aortica. Afectarea coronarelor prin intermediul vasculitei este foarte rara dar poate determina cardiopatie ischemica si infarct miocardic acut. Procesele inflamatorii care se manifesta la nivelul arterelor periferice pot cauza leziuni obliterante. Afectarea arterelor sistemului mezenteric poate conduce la perforatii intestinale.

Afectarea pulmonara – este consecinta infiltratelor imune. La examenul anatomopatologic pleural este interesata intr-un numar mare de cazuri. De asemenea, afectarea clinica este foarte rara. Atunci cand este prezent revarsat lichidian, acesta are caracterul unui exudat. Prezenta unui nodul reumatoid la nivel subpleural poate cauza in cazuri rare pneumotorax prin ruperea acestuia. Poliartrita reumatoida se asociaza cu fibroza pulmonara difuza interstitiala si boala obstructiva a cailor respiratorii cu o frecventa mai mare decat in populatia generala.

Afectare oculara – apare mai frecvent la femei. Afectarea oculara consta in irita, iridociclita, sclerita sau scleromalacia perforans. Scleromalacia perforans este consecinta aparitiei unor infiltrate nodulare in regiunea sclerala  superioara, infiltrate care sunt inconjurate de o zona hiperemica a venelor profunde ale sclerei.

Manifestarile neurologice – sunt consecinta vasculitei la nivelul vaselor care asigura troficitatea nervilor. Manifestarile neurologice constau in aparitia de parestezii, paralizii, diminuarea sau abolirea reflexelor tendinoase. Uneori, infiltratul inflamator poate determina compresia unor nevi – cum ar fi compresia nervului median in tunelul carpian. Foarte rar, poliartrita reumatoida poate determina afectarea meningelui. Atunci cand apare, aceasta este consecinta proceselor vasculitice sau infiltrative.

Amiloidoza – este o complicatie frecventa, consta in depunerea de tesut anormal la nivel renal – de cele mai multe ori.

Diagnostic
Investigatiile biologice arata de cele mai multe ori prezenta unui sindrom inflamator, caracterizat prin cresterea vitezei de sedimentare a hematiilor si a fibrinogenului.
Poate fi prezenta o anemie la aproximativ un sfert dintre bolnavi – anemie care este consecinta inflamatiei cronice, din cauza faptului ca fierul nu poate fi folosit pentru sinteza de hematii. Detectarea factorului reumatoid este o investigatie utila pentru diagnosticul poliartritei reumatoide. Aproximativ 80 % dintre pacientii cu poliartrita reumatoida prezinta factor reumatoid detectabil in ser. Insa, factorul reumatoid apare chiar si la populatia sanatoasa (5 %) iar frecventa de aparitie creste odata cu varsta. Se poate recolta lichid sinovial de la nivel articular. Analiza acestuia arata un numar variabil de leucocite, care majoritatea sunt polimorfonucleare. Se pot pune in evidenta ragocitele – care sunt polimorfonucleare ce au fagocitat complexe imune.
Artroscopia este o investigatie folosita pentru a evalua extinderea leziunilor. Nu se face de rutina.
Radiografia articulara este o investigatie foarte utila pentru diagnostic. Poate pune in evidenta ingustarea spatiului articular, scaderea densitatii tesutului osos in zonele paraarticulare, eroziunile marginale, deformarea articulara sau chiar anchiloza. Aceste modificari se pot intalni mai frecvent la articulatiile mici ale mainii si piciorului, precum si cea a genunchiului. Leziunile sunt in general simetrice.

Pentru diagnostic se folosesc criteriile asociatiei americane de reumatologie (diagnostic pozitiv daca sunt indeplinite 4 dintre aceste criterii):
– redoare articulara matinala de cel putin 1 ora
– artrita simultana la minim 3 arii articulare observata de medic
– artrita articulatiilor mainii cu afectarea articulatiilor metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale
– artrita simetrica cu afectarea simultana, bilaterala a aceleasi articulatii
– prezenta nodulilor reumatoizi observata de medic
– prezenta serica de factor reumatoid
– modificari radiologice specifice bolii – eroziuni, decalcificari juxtaarticulare

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan