La coloana cervicala pot sa apara urmatoarele afectiuni:
-durere posturala (se asociaza cu postura anormala a gatului, comuna la femeile sub 40 de ani, la persoanele sedentare)
-durere acuta la adultul tanar (20-35 ani, apare printr-o miscare brusca, avand urmatoarele simptome: dureri la nivelul bratelor, limitarea miscarilor, dureri la nivel cervical)
-spondiloza cervicala (cea mai comuna afectiune a coloanei cervicale, apar schimbari degenerative la acest nivel, cel mai frecvent in jurul decadei a treia a vietii; cel mai des se localizeaza intre C5-C6; durerea poate iradia catre occipital, putand fi confundata cu durerea migrenoasa)
-sindromul de apertura toracica (C8-T1)
-traumatismele coloanei cervicale, prin extensie brusca, urmata de flexie brusca (accidente rutiere)
-sindromul Barre-Lieon (poate urma dupa un accident rutier; simptomatologie: cefalee, vertij, tinitus, afectare oculara, durere faciala)
-artrita reumatoida a coloanei cervicale (boala autoimuna)
-sindromul Klippel-Feil (foarte rar, lipire congenitala a oricaror doua vertebre cervicale alaturate; mobilitate restrictionata a coloanei cervicale)
-neoplasme (tumorile apar rar in aceasta regiune; cel mai frecvent: sarcomul si mielomul multiplu)
-osteita (tuberculoza, cel mai frecvent la copii)
Examenul clinic
Inspectia
Se urmareste orice asimetrie in fosa supraclaviculara. Prezenta torticolisului este pusa in evidenta de capul inclinat catre partea afectata si barbia, spre partea opusa. In aproape o treime din cazuri, pozitia nefiziologica a capului se datoreaza afectarii muschilor oculari. Examenul oftalmologic este obligatoriu.
Palpare
Se incepe prin cautarea unei sensibilitati de-a lungul coloanei, de la occiput inspre regiunea distala, palpandu-se medial. Daca durerea se localizeaza intr-un singur spatiu, cel mai frecvent este vorba de o spondilita cervicala. Se palpeaza forma laterala a vertebrelor, cautandu-se deformari sau sensibilitate dureroasa. De retinut ca cel mai proeminent proces spinos este T1, cel mai putin proeminent fiind C7. Palparea se continua in fosa supraclaviculara, terminandu-se cu palparea structurilor anterioare, inclusiv tiroida.
Mobilitatea
Miscarea de flexie: capul inainte (normal, barbia atinge pieptul). Miscarea de extensie: capul inapoi (normal, planul pe care il face nasul cu fruntea tb sa fie orizontal). Este totusi dificil de recunoscut miscarile coloanei cervicale, pentru o mai usoara identificare a acestor parametri putandu-se folosi o spatula pe care pacientul o tine in dinti.
La o flexie a capului inainte, cu picioarele paralele apropiate, unghiul facut de spatula cu pozitia orizontala a capului tb sa fie de 80 grade. La extensie, unghiul normal este de 50 grade (unghiul facut de spatula cu planul orizontal). Totalul razei de flexie si extensie se insumeaza si tb sa fie 130 grade, pentru a fi considerate fiziologice.
Flexia laterala este considerata a fi fiziologica doar cand, la o ridicare usoara a umarului pe partea flexiei, urechea atinge umarul, miscarea efectuandu-se pe ambele parti pentru a se evidentia eventualele diferente. Pentru o mai mare acuratete, se foloseste spatula, dar de aceasta data tinuta intre dinti, lateral. La flexiile laterale, unghiul normal pe care il face spatula cu planul orizontal trebuie sa fie de 45 grade (unghiurile mai mici de 45 de grade sunt comune spondilitei cervicale; daca flexia laterala nu poate fi facuta fara o flexie anterioara, se indica o patologie a ligamentelor atlanto-axiale si atlanto-occipitale).
Rotatia.Pacientul trebuie sa priveasca peste umar, examinatorul tinand cu o mana barbia pacientului in partea opusa rotatiei, iar cu cealalta blocand miscarea umarului spre care se face rotatia. Normal, barbia se inclina in apropiere de planul umarului. Cu spatula tinuta intre dinti, pe lungime, se masoara la rotatia completa, unghiul facut de spatula cu un ax vertical (unghiul fiziologic este de 80 grade). Rotatia este restrictiva si dureroasa in spondiloza cervicala.
Crepitatiile.Se apasa usor regiunile laterale ale coloanei cervicale si pacientul este rugat sa faca miscari de extensie si flexie antero-posterioara. Crepitatiile sunt comune in spondiloza cervicala, daca exista dubii se poate ausculta, folosind stetoscopul, de fiecare parte.
Sindromul de apertura toracica
Se cauta semne de ischemie la o mana (palmar), de exemplu raceala, paloare, schimbari trofice. Modificarile bilaterale sunt caracteristice bolii Raynaud. Se palpeaza pulsul radial, cu bratul in tractiune, obliterarea pulsului neconducand la un diagnostic. Daca testul este repetat la cealalta mana, unde nu apar schimbari, testul devine sugestiv.
Testul Adson:Umarul fiind in abductie la 30 de grade, cu o mana se ia pulsul radial (care se presupune a fi prezent), pacientul este rugat sa-si intoarca capul catre partea afectata si sa efectueze un inspir fortat, tinand aerul in piept. Pacientul trebuie sa expire si sa isi intoarca capul in fata, sa apropie bratul de corp, iar pulsul obtinut in prima pozitie se compara cu cel obtinut in cea de-a doua pozitie.
Testul Roos: Cu umerii in abductie si rotatie externa, coatele in flexie la 90 de grade (pozitie de “predare”) se starng pumnii in mod repetat timp de 3 minute. Se urmaresc simptome neurovasculare, disparitia pulsului radial pe partea afectata. Auscultatia deasupra claviculei a arterei subclavie este sugestiva pentru obstructie mecanica, in cazul in care se aude un murmur, ea trebuie repetata si pe cealalta parte.
Mielopatia cervicala
Testul Hoffman: extensia rapida a falangei distale a degetului 3 (mediusul), dandu-i bobarnace pe suprafata anterioara. Testul este pozitiv (indicand o disfunctie cortico-talamica) cand rezulta o flexie a policelui si a indexului. Pentru a avea un raspuns mai clar, testul poate fi facut si in timp ce pacientul executa miscari de flexie si extensie a capului.
Testul L’hermite: flexia si extensia capului produc in membrele inferioare senzatii de socuri electrice.
Reflex radial inversat: la percutia nervului radial, degetele fac flexie.
Mana mielopatica
Postural: exista o deficienta de adductie si frecvent de extensie a degetelor ulnare 1-3. In cele mai usoare cazuri, cu degetele in extensie, degetul mic este intr-o pozitie de abductie usoara. Daca degetul poate fi addus, aceasta pozitie nu poate fi mentinuta pentru mult timp. In cazurile mai severe, inelarul si cateodata mediusul, pot abduce si/sau pot efectua miscare de flexie pierzandu-si puterea de extensie.
De ce, oare,medicii ortopezi si reumatologi nu fac pacientilor examenul clinic si anamneza?Se bazeaza doar pe imagistica(pe banii pacientilor).Ma deranjeaza teribil sa vad ca nici nu se ridica de pe scaun,iar eu,cadru medical si cunoscand unele lucruri,trebuie sa-i conduc,fara a-i jigni,in directia pe care ei o evita ,in mod voit. Totul dureaza 10 minute,las banu’ si-am plecat.Rusine celor care fac acest lucru si pe care eu i-am nimerit!
Buna ziua. Este adevarat ca in zilele noastre, in acest deceniu al vitezei, este tendinta de a se recomanda investigatii paraclinice in detrimentul unui examen clinic. In acelasi timp este foarte adevarat ca traim intr-un deceniu al parerilor medicale multiple solicitate de catre pacient, al punerii diagnosticului medical sub semnul intrebarii de catre pacient, al neincrederii fata de tratament, etc…de aceea diagnosticul trebuie cat mai bine argumentat inainte de a recomanda pacientului un tratament. Si nu in ultimul rand: in toata Europa se fac aceste investigatii…ca in Romania se platesc de catre pacient, iar in Europa sunt incluse in asigurare,… Read more »