Luxatia

Luxatia reprezinta o deplasare a doua extremitati osoase ale unei articulatii antrenand o pierdere a contactului normal a doua suprafete articulare. O luxatie este provocata de un soc sau de o miscare fortata, mult mai rar de o malformatie. Luxatiile pot sa apara la oricare dintre articulatii (umar, cot, pumn, sold, genunchi, glezna, interfalangiene).

In luxatie incidentul traumatic determina o ruptura a capsulei articulatiei (capsula ce asigura stabilitatea articulatiei) si de aceea cele doua oase nu mai au legatura, unul din oase sare de la locul lui prin bresa aparuta in capsula.

In cazul unei luxatii nu este indicata reducerea ortopedica la locul accidentului de catre persoane fara pregatire medicala, pentru ca incercarile multiple de reducere pot compromite ireversibil structura osului si a partilor moi(capsula, ligamente, vase sangvine).

Noi va sfatuit sa va adresati cat mai repede unui serviciu de ortopedie-traumatologie.

Prima interventie a ortopedului in luxatie este grabnica, el trebuie sa readuca suprafetele osoase in contact, dupa care sa urmeze imobilizarea articulatiei.

Simptome: durere, deformarea regiunii, imposibilitatea de a misca articulatia. Luxatiile produc imediat durere severa, ce poate fi debilitanta, invalidanta. Neglijarea luxatiilor  se transforma intr-o problema cronica. Totusi, daca este tratata corespunzator si prompt, se vindeca bine, asigurand o intoarcere sigura si in scurt timp la activitate(6 saptamani). Oricare din urmatoarele semne si simptome ar trebui sa atentioneze necesitatea prezentarii la medic imediat: – auzirea sau simtirea unei „trosnituri” sau unei serii de „trosnituri” indicand ruptura ligamentului sau ligamentelor – incapacitatea continuarii activitatii – aparitia unei tumefieri care se accentueaza rapid, sau regiunii inferioare a membrului inferior respectiv – deformarea vizibila la locul traumatismului – decolorarea sau vanatai evidente – un traumatism anterior cu aceeasi localizare

Diagnostic: Radiografia permite confirmarea diagnosticului. O luxatie poate fi asociata cu o fractura a unuia sau ambelor oase. De altfel, ea se poate complica pe scurta durata cu o compresie a arterelor sau a nervilor invecinati, ori a maduvei spinarii in cazul vertebrelor. O luxatie veche poate reaparea cu ocazia unor traumatisme, chiar a unor miscari din ce in ce mai mici: atunci se vorbeste de luxatie recidivanta.

Tratament: Ingrijirea imediata a luxatiilor acute inseamna controlul durerii si limitarea tumefierii tesuturilor moi.   Articulatia ar trebui pusa in repaus, pe cat posibil cu ridicarea acesteia deasupra nivelului inimii. Pentru a reduce durerea si tumefierea, se aplica gheata sparta intr-o punga de plastic bine inchisa, mentinand pielea uscata. Punga se aplica timp de 15-20 minute, la fiecare trei sau patru ore. Un bandaj elastic pentru compresie ar trebui purtat tot timpul, inclusiv in timpul somnului. Antiinflamatoare ar trebui luate pentru a reduce durerea si inflamatia. Daca luxatia nu este tratata corespunzator, se ajunge la artroze timpurii si la limitarea miscarilor.

Cand exista dubii asupra unui traumatism acut, se recomanda initierea masurilor de urgenta (gheata local, antiinflamator crema/spray, membrul ridicat, fasa elastica) si prezentarea prompta la medic. Tratamentul consta intr-o reducere de urgenta, la spital, a celor doua oase; aceasta operatie poate fi ortopedica sau chirurgicala. Articulatia este apoi imobilizata, timp in care capsula si ligamentele se cicatrizeaza: timp de 2-3 saptamani pentru o articulatie mica, o luna pentru luxatia soldului, aceasta necesitand in plus punerea in tractiune a gambei. Mult mai rara si mai grava, luxatia genunchiului, care antreneaza o ruptura a tuturor ligamentelor articulatiei, necesita o reparatie chirurgicala si o imobilizare a membrului inferior timp de aproximativ 6 saptamani. Bolnavul poate merge ajutandu-se de bastoane apoi, la aproximativ doua luni dupa accident, fara sa se sprijine pe piciorul respectiv. Sunt frecvente sechele ca o redoare sau, din contra, o instabilitate a genunchiului.

Acest articol a fost scris de: Dr. Andrei Ioan Bogdan